stau în
camera mea
ca într-o cochilie de melc
din care o să iasă
un copil
cu ochi roşii
cu buzunare vopsite
proaspăt/ el
o să vină la mine
el o să
mă doboare:

“îmi iubesc tatăl
ca şi cum
ar fi fost al meu”

pe stradă aceleaşi
feţe de piatră
aceleaşi maşini
se învârt în /parcare

aceeaşi morţi/ cu
măruntaiele împletite
stau la
coadă la pâine
trec pe lângă -un
turist nepriceput

mă ceartă
un copil /străin
şi

Continuare la stele